"The notes you don't play are as important as the ones you do" – Miles Davis

La ediţia Târgului de carte GAUDEAMUS de anul acesta am ajuns în ultima seară, cu doar câteva ore înainte de închidere. Acelaşi amestec plăcut între atmosfera de vacanţă, mirosul de mare şi cel de carte. Iniţiativă binevenită care, însă, nu ştiu de cât succes s-a bucurat, fiindcă atunci când am reuşit eu să ajung, oamenii nu se prea înghesuiau la standurile cu cărţi. Dar nu despre succesul sau eşecul pieţei de cărţi din România vreau să vorbesc, ci despre cartea-bijuterie pe care am achiziţionat-o de la târg. Este vorba despre „Horia Bernea. 70 de ani, 70 de pagini, texte şi desene încă neprivite”.

Spun „carte-bijuterie” pentru că volumul acesta, pe lângă faptul că este editat în condiţii de excepţie (editura Martor) şi este, din punct de vedere estetic, un alint pentru privire, înglobează câteva dintre desenele, lucrările, însemnările celui care a fost Horia Bernea, un ctitor al culorii şi al unei muzeografii pe care unii o numesc „mărturisitoare”.

 

Lucrările din acest volum fac parte din colecţiile particulare ale prietenilor lui Horia Bernea. Cartea-bijuterie este, într-un fel, chintesenţa spiritului Horia Bernea, acel Horia Bernea care a creat, în 1990, Muzeul Ţăranului Român, acel Horia Bernea care nu se temea să şocheze, acel Horia Bernea pentru care un desen este începutul unei perioade.

Volumul cuprinde însemnările sale, dar nu tipărite, ci redate exact aşa cum au fost scrise de pictor.


Ne întreabă: „Vă gândiţi că în faţa morţii toate ierarhiile mai mult sau mai puţin falsificate ale felului nostru de a gândi şi simţi nu mai sunt valabile, că atunci apare adevărata ierarhie şi că dacă ne-am putea apropia de ea am lucra şi conlucra mult mai ziditor?!…”.

„Horia Bernea. 70 de ani, 70 de pagini, texte şi desene încă neprivite” cuprinde, de asemenea, şi câteva desene pe foaie de calc.

La finalul volumului, cei care au făcut posibilă publicare sa, notează: „jazzul… suntele… ritmul… taraful din Gherl, strigăturile ţiganilor din Iza. Şi mai întâi de toate o bună aşezare în lume. Cu faţa spre Dumnezeu.

 O lume care revine vie, proaspătă, ca o improvizaţie de jazz, ca o învârtită cu pauze şi contrapunct – armătură şi stâlp.

 Grădină… coloană… prapor… mărturisire… sensul sărbătorii. Crucea… semn ziditor. Muzeul… construcţii ale vieţii… lumea tradiţională… obiect cald, obiect deschis, obiect acoperitor… problema spaţiului activ, raporturi între obiect şi spaţiu… învecinare… încrucişări…

 Firesc şi limpezime, frumuseţe, străvezime, măsuri finale ale căutării. Fragilitate şi putere. Gândurile se nasc din dragoste şi smerenie, cu măsura bună a gestului potrivit.

 Gestul nostru vi se poate părea mic şi insuficient. Neglijent sau improvizat. El e însă făcut cu admiraţie, cu respect, cu conştiinţa puterilor noastre, într-un timp scurt care ne-a fost duşman şi ne-a grăbit să-i spunem La mulţi ani acum şi nu mai târziu.

Am cumpărat cartea de la standul Muzeului Ţăranului Român, prezent pentru prima dată la Târgul Gaudeamus Mamaia.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: