Toată fericirea lumii

Nu auzeam nici „ia nămolu’ şi piatra de baie!”, nici „banane proaspete, bronzate”, nici despre porumb fiert şi gogoşi. Aşa ceva auzeai doar în Mamaia şi la Modern. Plaja Trei Papuci era încă virgină. Curată. Avea în ea ceva ce pentru mine ţinea strict de copilărie. Chiar şi de copilăria pierdută, fiindcă îmi imaginam, la şapte, opt ani, că toţi adulţii care vin acolo se întorc, de fapt, să-şi caute, să-şi retrăiască – chiar dacă parţial – copilăria. Copilăriile.