"The notes you don't play are as important as the ones you do" – Miles Davis

Aproape un deceniu. De atât timp durează războiul în instanţă pentru colecţia de lucrări de la Muzeul „Dinu şi Sevasta Vintilă”, secţia din Topalu a Muzeului de Artă Constanţa. Este vorba despre 228 de lucrări de pictură, grafică şi sculptură. Sunt opere de artă semnate de Nicolae Tonitza, Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Alexandru Ciucurencu, Theodor Pallady, Gheorghe Petraşcu, Corneliu Baba, Octav Băncilă, Theodor Aman. Aşadar, o parte deosebit de importantă a artei plastice româneşti, lucrări clasate în categoria Tezaur a Patrimoniului Cultural Naţional Mobil. Lupta se duce între Mario Vintilă, urmaşul doctorului Gheorghe Vintilă, donatorul colecţiei de la Topalu, şi Muzeul de Artă Constanţa.

19250368_1343236142412341_337661897_o Read the rest of this entry »

Advertisements

Micul meu Mowgli

Episodul 24

Dimineaţa asta mirosea a mare, a ceai de lămâie, a cafea. Era una dintre acele dimineţi desprinse din reclame. Ai fi aşteptat din moment în moment ca în imagine să apară vreun odorizant de interior sau o cutie cu vopsea lavabilă. Dar în imagine nu apăreau reclame.

El se trezea întotdeauna înaintea ei. Ea era leneşă, alintată. Avea scuza că se culca mai târziu decât el. Mult mai târziu. Aşa că se desprindea mai greu din visele de dimineaţă. Lăsa mai greu în urmă poveştile ţesute cu vrajă,  croşetate cu minuni, cu gust de nuci, gutui şi miere.

  • Ştii ce mi-ar plăcea?
  • Îhm…
  • Ştii?
  • Îhm… Dorm..

Read the rest of this entry »

IMG_2875

Episodul 23

Avea când şi când sentimentul că, dacă ar trebui să mobileze o casă cu lucrurile ei, n-ar reuşi. Fiindcă nu avea multe lucruri. Cărţi, un şevalet, sute de tuburi de culori, pensule, trei urşi din pluş şi zeci de fulare şi mănuşi. Cumva paradoxal, fiindcă ea ura iarna… Avea totuşi şi o pereche de patine pe gheaţă. Una peste alta, lucrurile astea ar fi încăput, poate, într-o cutie. O cutie mare. Ştia că, dacă s-ar fi ghemuit, ar fi încăput şi ea în cutie… Le-ar fi putut, deci, băga pe toate astea într-o cutie. Inclusiv pe ea.
Cu restul însă ce era de făcut? Unde ar fi băgat restul? Unde ar fi înghesuit tot ce nu încăpea în cutia asta mare?

Read the rest of this entry »

Episodul 22

 

Cei mai grei ani sunt anii fără tine. Anii în care nu mă mai pot întoarce. Anii în care nu te mai pot vedea şi auzi.

 

Cei mai grei ani sunt anii în care realizez că am crescut. Că nu pot să mă urc în maşină ca să fug de toţi şi de toate, chiar şi de mine, pentru a ajunge, în cele din urmă, la tine. Numai şi numai la tine. Căci tu mă primeai mereu la fel, indiferent cât timp trecuse de când venisem ultima dată. Am crezut că dacă mă pot preface că timpul nu trece, am să reuşesc cumva să-l păcălesc. Am crezut naiv, prosteşte că am să te găsesc mereu.

Read the rest of this entry »

Fluturii sunt liberi

Episodul 21

„Drumul meu. Înainte şi înapoi. Şi din nou înainte. Oriunde m-aş afla. În fiecare zi, în fiecare noapte, în fiecare ceas, în fiecare vis. În fiecare rătăcire. În fiecare cădere. Şi am avut câteva căderi. În fiecare durere. Iar durerea revine la intervale regulate, uneori mai mare, mai grea, mai urâtă decât am crezut vreodată că pot suporta.

Şi eşti aici. Mereu aici. Mereu lângă mine. Mereu, mereu… Dincolo de timp, de ani, de anotimpuri. În cel mai nesuferit ger, în cea mai frumoasă dintre primăveri, în cea mai aşteptată vară. Şi eşti şi toamna. Atunci m-ai găsit. Read the rest of this entry »

Oaaac, oaaac!

Image

“Du-mă, fericire-n sus, şi izbeşte-mi tâmpla de stele!”