Spune-mi, cum se iubeşte?

Episodul 19

 

–      Mi-a fost dor de tine…

–      Şi-n somn?

–      Şi-n somn… Sau mai ales în somn…

 

Şi-n somn îi era dor de el. Şi în vis. Şi-n bine. Şi-n durere. Numai în fericire nu-i ducea dorul. Fiindcă fericirea era el. Ciudat cum conceptele care ne par abstracte, stările pe care nu le putem atinge înseamnă, uneori, un om.

A visat că a întrebat-o cum vrea să o iubească.

„ – Cum vrei să te iubesc? În câmp de păpădie? Să fac din cer o pătură? Cum se iubeşte? Cu ce viteză? Pentru cât timp? Cu câte mâini? Cu câte inimi? În câte dimineţi? În câte zile? În câte nopţi? Cu câtă foame, cu câtă sete de tine? Cu cât dor? Spune-mi, cum se iubeşte? În câte căni de cafea? Pe care dintre drumuri? În pauza câtor respiraţii? În câte căderi? În câte ridicări? Spune-mi, te rog? Cum se iubeşte? Ca într-un carusel? Ca pe-un copil să te iubesc? Ca pe-o comoară ascunsă? Ca pe-o prăjitură cu vişine, coaptă în casă? În ploaie de vară? În ger? În zăpadă? Cum se iubeşte?

–      Nu ştiu cum se iubeşte. N-am niciun îndreptar, niciun ghid despre asta… Ştiu doar cum mă iubeşti tu. Şi cum te iubesc eu.

–      Cum?

–      Fără cale de întoarcere”.