Nu ştiu

Episodul 25

Nu mai ştiu cum e fără tine. Dar nici cu tine nu ştiu cum e. Nu ştiu care dintre jumătăţi eşti. Cea plină sau cea goală. Nu ştiu dacă eşti consoană sau vocală. Eşti dimineaţă, dar aş vrea să-mi fii şi noapte. Şi miez de zi, silaba de la mijloc, struguri negri fără sâmburi. Şi cremă de zahăr ars.

Nu ştiu de ce mergi uneori lângă mine. De ce respiri uneori în ritmul meu.

Nu ştiu de ce. Sau de când. Nici cum. Nici până când.
Nu ştiu în ce carusel am urcat. Sau de ce simt, când şi când, că am lalele galbene în stomac. N-am mâncat niciodată lalele. De niciun fel. Nicio culoare.
Nu ştiu de ce visul tău a intrat în visul meu. Un fel de povestire în ramă. De ce te-ai oprit lângă mine. De ce mă silabiseşti, mă citeşti, mă înveţi cu răbdare.
Ar fi vrut să-i spună că-i este bine. Că ştie că e acolo lângă el. Că vrea să fie aşa. Ar fi vrut să-i spună că cel mai frumos loc din sufletul lui este ea. Dar ea adormise cu spatele la el, visând la unicorni pictaţi pe pereţi.