Necuvintele

Episodul 13

În timp ce el visa la mansarda ridicată în cutia de chibrituri unde s-au adunat iubirile care contează şi oamenii care rămân, ea trăia nesomnul, neliniştea, neîncrederea, necuvintele. Toate astea amestecate cu senzaţia unor fluturi sufocaţi în stomac, obosiţi de-atâta zbor.

Obosise şi ea să tot împletească, în culori şi modele de tot felul, cuvintele. Astăzi puse deoparte andrelele şi îşi imagină cum ar fi să se întoarcă în timp, cum ar fi dacă ar demola, în loc să construiască, cum ar fi dacă ar învăţa din nou să scrie, cum ar fi dacă ar avea din nou degetele pătate de cerneală albastră, cum ar fi dacă şi-ar roade din nou unghiile, ca atunci când avea şapte sau opt sau nouă ani? Cum ar fi dacă şi-ar dori din nou să zboare şi ar sări de la înălţime, pentru ca aventura să se termine cu un picior în ghips? Cum ar fi să înveţe din nou ce înseamnă timpul? Sau cum să facă o fundă la pantofi?

Cum ar fi dac-ar fi să croşeteze zilele ca într-o revistă de bandă desenată? Cuvintele să fie puţine, iar liniştea să fie perfectă.