"The notes you don't play are as important as the ones you do" – Miles Davis

Retorica de aprozar. Aceasta pare să fie, în ultimul timp, direcţia dominantă a presei. Indiferent că vorbim despre televiziuni sau despre ziare. E drept, în televiziuni derapajele par să fie mai mari, ele fiind permanent alimentate de o menajerie de comici trişti, de o gaşcă de „băieţi buni”, unii dintre ei foşti informatori ai Securităţii, alţii doar tineri „diagnosticieni” ai momentului. Ei ştiu la orice oră, despre oricine, orice. Au dezvoltat anumite reflexe poliţieneşti şi dau senzaţia că practică o presă reacţionară. În realitate, este o presă nesimţită, în care s-au instalat prea mulţi lătrători fără convingeri, ignoranţi, dar zgomotoşi, profund pătrunşi de ura împotriva „sistemului”, a Guvernului, a vreunui ministru.

Dincolo de aceste derapaje, de replicile înveninate care fac audienţă, de manipularea grosolană, de abandonarea oricăror coordonate ce ţin mai mult sau mai puţin de o deontologie a breslei, presa momentului rămâne doar un instrument. Există, desigur, şi excepţii. Dar acestea din urmă sunt înghiţite, şi ele, de malaxorul economic şi politic. Atmosfera generală e aceea a unei agonii prelungite, a unei crize de moralitate, de valori.

Citind titlurile zilei sau încercând să urmăresc vreuna din pseudo-dezbaterile de pe „antene” am din ce în ce mai des impresia că asist la un circ ambulant. Dar dintre cele mai groteşti, mai  triviale. O fi, probabil, atmosfera toxică a momentului, simptomatică pentru presă cu un an înainte de alegeri. Mi-ar plăcea să fie doar atât. Cred, însă, că e mai grav. Că instigarea subversivă la ură pe care unii dintre dătătorii cu părerea o practică în hăhăielile lor la ore de maximă audienţă, că adularea stăpânului televiziunii de către angajaţii săi, că anularea decenţei şi, în definitiv, acest abis al frivolităţii anulează principiile care ar trebui să guverneze o presă liberă, într-o Românie democratică.

Presa nu mai răspunde preponderent nevoii de informare, de educare (mă încăpăţânez să cred încă în acest rol şi să resping ideea conform căreia „asta cere publicul, asta îi dăm”, fiindcă publicul nu cere mizerie şi manipulare, chiar dacă, ulterior, se complace în situaţia de a primi asta). Se conectează la bârfă, dezertează din faţa evidentului, a realităţii, devine tributară imperativului publicităţii. Se transformă într-un soi de tarla pe care un X sau un Y plătesc nişte scribi fără identitate, fără tăria opiniilor personale, fără credinţe.

Presa momentului îşi trădează ziariştii şi-şi cultivă mercenarii. Îi promovează în pachete care se vând laolaltă cu volume de beletristică sau care „poposesc” în casele noastre, prin televizoare, înjurând ca pe maidan.

Nu cred într-o presă în care un Mugur Ciuvică, o Corina Drăgotescu sau Bogdan Chireac sunt încă repere în disecarea subiectelor zilei. Nu cred într-o presă în care Miron Cozma trece drept revoluţionar şi nici într-una care face din nunta unui acţionar al unei echipe de fotbal un eveniment de amploare, sfidând astfel orice alt subiect care realmente contează.

Aşadar, presa este… Completaţi voi !

Advertisements

Comments on: "„Presa este…”. Completaţi spaţiile goale!" (2)

  1. Ada, ai atat de multa dreptate. Din pacate! Se face din ce in ce mai putina presa de calitate, presa serioasa (cu anchete sustinute de documente si care nu incep cu … “se pare ca”, cu dezvaluiri incendiare bazate pe acte si marturii, cu reportaje frumoase despre olimpici si artisti, despre scriitori si medici care se lupta zi de zi pentru viata pacientilor lor etc.). Subiecte frumoase si serioase in acelasi timp sunt la indemana oricarui jurnalist. Important este ca acel jurnalist sa vrea sa le caute, sa aiba chef sa piarda zile intregi pentru a se documenta, sa aiba un sef care sa ii accepte astfel de subiecte si un patron care sa isi dea acordul pentru publicare. Pentru ca, din nefericire, patronii dicteaza deontologia profesionala!
    Felicitari pentru acuratetea ideilor si farmecul transpunerii lor.

  2. Presa este o meserie. Si atat! Si pentru cei care inca se incapataneaza sa fie altceva decat mercenari cred ca trebuie sa-i uitam pe MC, CD sau BC. Cat despre rolul presei…hai sa nu stam pe gard si sa aruncam cu pietre, sa ne uitam in jur, poate si in ograda proprie si sa vedem ca nu suntem mai rai sau mai buni decat altii sau alte meserii.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: