"The notes you don't play are as important as the ones you do" – Miles Davis

Sebastian Lăzăroiu nu mai e consilier prezidenţial. Am fost curioasă să aflu ce va face în continuare. Ei, bine, ce a făcut şi până acum: analiză şi consultanţă politică. Cel mai probabil într-un stil mai puţin „încorsetat”. Sebastian Lăzăroiu vorbeşte despre „upgrade societal”, despre viitorul USL şi efectul pervers al actualului vot uninominal. Dar, poate cel mai important în actualul context, vorbeşte şi despre o „formă de veghe” de care actuala societate românească are nevoie pentru a se resemantiza social, politic şi economic.

 

Ce urmează după plecarea de la Cotroceni?

Sebastian Lăzăroiu.: Pentru mine,  nimic special. O să fac ce am făcut şi până acum. Lucruri la care mă pricep. Analiză politică, consultanţă politică. Evident, o să pot vorbi mai liber pentru că nu mai am nici un fel de constrângeri instituţionale legate de funcţia pe care o ocup.


Vorbeaţi, la un moment dat, despre formele de veghe de care societatea ar avea nevoie. Numele d-voastră este asociat, în contextul plecării de la Cotroceni,  mai ales cu acel concept-cheie, „Albă ca zăpada”, în sensul în care sunteţi privit ca un eventual viitor „întemeietor” de partid. Îi veţi da viaţă acestei Albă ca Zăpada, ca „o formă de veghe”?

S.L.: Sunt multe ameninţări care ne pândesc în perspectiva anilor următori. Situaţia este departe de a se fi stabilizat atât la nivel intern, cât şi la nivel
internaţional.  Cred că, în general, toate ţările fac eforturi să se adapteze
unui alt tip de context. Lumea întreaga pare că îşi caută o cale de a ieşi din
vechile forme de organizare care îşi dovedesc din ce în ce mai mult limitele.
Din acest punct de vedere România este într-o situaţie privilegiată pentru că se
află undeva la începutul drumului. Noi nu ne-am consolidat nici din punct de
vedere al economiei de piaţă, nici al democraţiei occidentale. Ceea ce e bine.
Pentru că putem rămâne mai inventivi şi mai atenţi la schimbări. Putem învăţa
din experienţa altora. Putem să evităm greşelile altora. Deşi avem deja un
parcurs şi un destin care ne leagă de cel al ţărilor occidentale, cred că
trebuie să rămânem alerţi şi creativi în perioada care urmează, care, repet,
este o perioada de căutări în privinţa unor noi forme de organizare socială. E
un fel de „upgrade” al societăţilor umane care au cunoscut şi capitalismul şi
socialismul şi globalizarea şi criza sistemului financiar.
Din această perspectivă vorbeam de noi forme de veghe. Nu trebuie să lăsăm
politicul să ne duca într-un derapaj sau să ne ţină pe loc într-un sistem
osificat de interese. Poate voi juca un rol în acest sens în măsura în care am
lucruri de spus care vor fi auzite.

„Poate voi juca un rol” e un răspuns destul de cuminte…

S.L.: Nu depinde doar de mine. De aceea am şi spus: în măsura în care ceea ce spun va fi şi auzit…

Există voci care susţin că, din calitatea de consilier prezidenţial, aţi încercat uneori să influenţaţi şi să testaţi opinia publică.

S.L.: Toate vocile publice fac asta într-un fel sau altul. Şi jurnaliştii, şi
analiştii, şi politicienii, intelectualii, activiştii, etc. Important e să crezi
în ceea ce spui. Eu am crezut întotdeauna în ceea ce am spus. Am preferat să tac atunci când aş fi putut spune lucruri în care nu cred. Dar recunosc că nu mi-a
cerut nimeni niciodată să fac asta: să spun lucruri în care nu cred.  Şi opinia
mea face parte din opinia publică. Poate doar că este mai influentă. Dar asta e
dat de un anumit grad de vizibilitate.

Dacă rămâneţi în aceeaşi barcă cu preşedintele Traian Băsescu în ce direcţie veţi vâsli? Am înţeles că este aceeaşi, dar cum se conturează ea, ce presupune?

S.L: Eu nu mă voi dezice niciodată de proiectele preşedintelui pentru România. Eu cred în ele şi am crezut de când am venit să lucrez la Cotroceni. Dacă nu
credeam nu aş fi făcut această opţiune de carieră. România are şansa să se
modernizeze într-o perioadă de „upgrade” a tuturor societăţilor. Toţi liderii
politici mondiali sunt angrenaţi în acest „upgrade societal”, pentru că s-a
mărit considerabil numărul provocărilor şi lumea e în plină schimbare. E mai
greu să intre în curentul schimbării o ţara care deja s-a aşezat pe un drum. Noi
suntem acum între două ape. Am trecut tranziţia de la dictatură la democraţie,
de la comunism la capitalism, dar nu ne-am consolidat. Suntem „tineri” din acest
punct de vedere şi avem şansa să ne maturizam într-o epocă în care toţi ceilalţi
„maturi” sunt obligaţi să se schimbe sau să dispară. Asta e direcţia.

PE BULETINUL DE VOT, ÎN 2012, NU VA EXISTA USL

Ce viitor va avea Uniunea Social Liberală în contextul în care cele două partide care formează această formaţiune îşi revendică corpuri electorale care, cel puţin teoretic, sunt fundamental opuse?

S.L.: Eu am mai spus-o şi îmi menţin punctul de vedere. Pe buletinul de vot, în 2012, nu va exista USL. Alianţa între PSD şi PNL s-a făcut în pripă pentru un obiectiv pur electoral. S-a făcut şi cam devreme în raport cu dinamica politică. Adică, sigur, înţeleg că o alianţă trebuie făcută din timp, nu cu două luni înainte de alegeri, dar asta când poţi anticipa toate evenimentele posibile din societate
şi chiar contextul internaţional. Când ai, deci, un parcurs liniar şi previzibil. Or, în acest moment, gradul de incertitudine la nivel economic, social şi politic în România este foarte mare. Din această cauza USL nu poate oferi nimic. Deci nici o alternativă la guvernare. S-au grăbit şi viata le va arăta că e mai bine să meargă separat decât împreună. Când lumea e în schimbare nu faci alianţe de tipul asta, pentru că astfel îţi închizi singur opţiunile. Mai ales că te adresezi unui electorat extrem de bulversat. Evident că şi despărţirea va avea costuri, aşa cum a avut şi mariajul. Şi ele vor trebui gestionate de ambele partide.

Ce aţi schimba la actualul sistem de vot uninominal? Care, totuşi, nu e tocmai uninominal…

S.L.:În mod sigur acesta nu este un vot uninominal cum scrie la carte. Câtă vreme un om care câştigă într-un colegiu stă acasă şi altul care iese pe locul trei merge în Parlament. Eu înţeleg că a fost o dorinţă de păstrare a proporţionalităţii
curentelor politice, dar combinaţia e extrem de nefericită pentru sănătatea
sistemului de reprezentare.
Totuşi, faptul că fiecare parlamentar e votat de un număr de oameni dintr-un
colegiu, îl face pe parlamentar mai responsabil. Acesta a fost un mare câştig.
Unul, de altfel, anticipat. Disciplina de partid a slăbit şi astfel şi partidele
au devenit mai slabe ca organizaţii. Acesta e un dezavantaj al uninominalului,
mai ales când partidele nu sunt constituite în jurul unor valori şi principii,
aşa cum se întâmplă la noi. Dacă am fi introdus votul uninominal după 50 sau 100 de ani de la revoluţie atunci probabil că nu am fi avut acest efect pervers. Dar asta e. Nimic pe lumea asta nu are doar avantaje.
În situaţia dată avem câteva opţiuni: mergem pe uninominal pur (într-un tur sau
două) şi atunci, previzibil, ne îndreptăm spre un sistem cu două partide
puternice şi majorităţi mai stabile la guvernare. Totuşi, aceste două partide
vor rămâne slabe în interior, dacă cei care aderă la unul sau altul nu o fac din
convingere. Sau mergem pe un sistem combinat ca în Germania, în care să avem şi efect de listă şi vot uninominal pentru a lăsa un grad de control partidelor
măcar până acestea se vor întări ca organizaţii politice. Oricum, nu sunt deloc
convins că societatea românească poate funcţiona pe termen lung cu două partide. Poate o perioadă. După care va apărea iarăşi o tendinţă spre fragmentare care va trebui acomodată cu un sistem proporţionalist.

Cum rămâne cu UDMR-ul? Există voci care sunt de părere că această formaţiune păstrează imaginea  unor oameni politici nehotărâţi, care trec când la stânga, când la dreapta, în funcţie de interese de conjunctură?

E o părere greşită. UDMR este o formaţiune care urmăreşte strict obiectivele comunităţii etnice pe care o reprezintă. De aceea în UDMR sunt mai multe curente ideologice. Asta le permite să negocieze cu toate forţele politice. Pe de altă parte, ei sunt membri PPE şi asta îi situează undeva mai la dreapta spectrului politic. Totuşi, nu putem să nu remarcăm rolul pe care UDMR l-a avut în două momente importante. O dată în guvernarea Năstase, atunci când obiectivul era încheierea negocierilor cu UE. Şi atunci UDMR a asigurat majoritatea, iar obiectivul a fost atins. Şi acum în 2010 când, alături de PD-L Şi UNPR, au asigurat o majoritate, ce-i drept, fragilă, care a promovat legi fundamentale pentru modernizare instituţiilor. De fiecare dată UDMR a obţinut chestiuni care erau pe propria agendă şi care au legătură cu minoritatea maghiară. Nimic nefiresc. Politica înseamnă negociere. Mai cred că niciodată partidele româneşti nu le-au dat mai mult decât putea majoritatea românilor să accepte să le dea. Treptat, tensiunile inter-etnice au fost depăşite şi probabil vor fi depăşite în totalitate, curând, aşa încât aripile ideologice din UDMR se vor regăsi în partidele româneşti.

Advertisements

Comments on: "De veghe cu Sebastian Lăzăroiu" (2)

  1. Corina said:

    Felicitari, Ada! 🙂

  2. […] vulpea electorala a Cotrocenilor, din care redau doar un fragment si va invit sa cititi intregul pe blogul sau.“Pe Buletinul de vot, in 2012, nu va exista USLCe viitor va avea Uniunea Social Liberala in […]

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: