"The notes you don't play are as important as the ones you do" – Miles Davis

Cioc, cioc !

Episodul 7

I-ar fi plăcut să ştie să cânte la vioară… Să mângâie coardele, să le atingă aşa cum ating aripile fluturilor, într-o bătaie nebună, uşoară, delicată, aerul… Să le iubească necondiţionat, în fericiri şi suferinţe fără margini… Să le iubească egoist şi poate puţin copilăros, să le cunoască fiecare tremur. Dar nu cânta la vioară…

În dimineaţa asta cafeaua e amară, pe gustul lui… În dimineaţa asta, însă, cuvintele nu se lasă rostite, nu se rostogolesc între tăceri… Nu se joacă pe buzele lor… În dimineaţa asta ouăle din farfurie nu zâmbesc.

De ce taci ? De ce nu cânţi ? De ce nu mă chemi în jocul tău cu priviri care nu se lasă privite ? De ce nu mă laşi să intru n paginile cărţii care te-a absorbit de câteva nopţi încoace ? Cioc, cioc ? Eşti aici ? Eşti acasă ? Eşti lângă mine ?

Ea era acolo, lângă obrazul lui cald, dar atât de absentă… Se gândea, şi ea, că în dimineaţa asta i-ar fi plăcut să ştie să cânte la vioară. Dar în loc de asta stătea aici, la masa din bucătărie, privindu-l cum îşi savurează, adorabil de morocănos, cafeaua…

Îi era atât de drag omul ăsta cu ochii ca boabele de cafea…

Vecina de deasupra îşi certa, încă de dimineaţă, soţul pentru că nu-şi lua medicamentele prescrise de medic. De la televizorul din sufragerie se auzea o ştire cu bătrâni care s-au călcat în picioare la reducerile pentru cârlige de rufe…

Afară plouă, iar în primăvara asta târzie el şi ea îşi sorb tăcerile din ceştile de cafea… Eşti lângă mine ?

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: