Desenul ei pe cearceaf

Episodul 4

Iubeşti?

Asta îl întrebase, astăzi, cineva… Aproape din senin… Întrebarea încă îi răsuna în urechi, iar odată cu trecerea orelor devenea parcă mai enervantă. Îi revenea obsesiv în minte fiindcă atunci când a auzit-o sufletul lui a coborât, ca în cazul unui cutremur sau al unui incendiu, de la mansardă, alergând ca nebunul la etajul doi, pentru a-şi continua fuga disperată pe scări până a ajuns la etajul unu…

Acolo s-a oprit doar pentru a respira sacadat, în dreptul inimii, dar a continuat ulterior să alerge cât putea el de repede. A trecut prin simfonia fluturilor din stomac, acolo unde s-a pierdut pe sine, de sine, şi a continuat să coboare. Jos, mai jos, şi mai jos, din ce în ce mai jos. În toate secundele astea dilatate până la infinit, plus sau minus, nici nu mai conta, întrebarea se auzea în el cu ecou: IUBEŞTI? Iubeşti? Iubeeeeşti?

S-a oprit abia atunci când a ajuns la câlcâie…

A descuiat uşa, a intrat în casă fără să aprindă lumina pe hol şi şi-a permis să respire în voie. Mai mult pe ghicite, a pipăit telefonul din sufragerie… Avea un mesaj de la ea: „Nu-i aşa că atunci când te trezeşti dimineaţa ai grijă să nu şifonezi urma pe care corpul meu o desenează pe cearceaf?!? Mă întorc peste cinci zile”… Şi vocea ei suna a dor.