"The notes you don't play are as important as the ones you do" – Miles Davis

Nu m-am priceput niciodată să definesc anumite fenomene. Să spun în cât mai puţine cuvinte totul. Să concentrez. Mi-a plăcut să intru în detalii, să caut aspecte ce ţin de fineţe, să le descriu cu precizie. Am riscat, devenind redundantă, uneori obositoare. Ori de câte ori am scris despre dureri şi suferinţe am avut sentimentul că acelea descrise de mine sunt cele mai mari. Indiferent că a fost vorba despre eroii morţi şi uitaţi ai Revoluţiei din decembrie ’89, despre copiii încă nenăscuţi din India, avortaţi din cauza sexului pe care îl au (anume feminin), sau despre nou născuţii din maternitatea Giuleşti, arşi de vii. Despre inundaţiile din România, în timpul cărora am întotdeauna senzaţia că, pe undeva, oamenii îşi „citesc” cimitirele în palme, presimţind că şi de data aceasta apele le vor fura pe cineva drag, sau despre moartea unui om pe care am avut bucuria să-l citesc, să-l aud, să-l văd jucând, să-l respir.

M-am lovit de… definiţii în urmă cu câteva zile. M-am lovit de puţinele mele certitudini, dar făcute, de această dată, bucăţi. M-am înţepat într-o grămadă de cioburi colorate şi am rămas mută în faţa unui copil de 15 ani, care îmi mărturisea că, deşi l-a aşteptat toată viaţa lui pe Moş Crăciun, fără ca acesta din urmă să fi venit vreodată la el, încă mai crede în magia moşului, el încă îl aşteaptă. Şi am simţit cum toate castelele alea pe care le ridicasem din cuvinte s-au dărâmat sub lacrimi prea grele, sub suferinţe prea mari. Ale lor, dar şi ale mele.

Am cunoscut, în contextul campaniei „CTV dăruieşte”, câteva familii din judeţul Constanţa care, de undeva de la limita dintre viaţă şi moarte, dintre disperare şi speranţă, încă mai cred în oameni. Încă mai cred în Dumnezeu, în şansă, în inimi. Oameni pentru care un vis se reduce la mâncarea de zi cu zi sau la o butelie. Oameni pentru care atât de banala expresie „îndeplinirea tuturor dorinţelor” presupune un aragaz, energie electrică, încălţăminte, un braţ de lemne. Da, ştiu, sunt extrem de multe astfel de cazuri, iar eu „plâng pentru omenire”.

Şi totuşi… În faţa mea, un copil de 11 ani se roagă pentru mâncare… Cerului, lui Dumnezeu, oricui… Nu ştiu. Fiindcă nu am curaj să-l întrerup, să îl întreb. Mi-e prea ruşine. Şi totuşi… Omenirea asta nu e la ani lumină depărtare de noi. „Omenirea” e aici, la doar câţiva kilometri distanţă, în Siminoc, în Cumpăna, în Agigea, Galeşu şi Dorobanţu. Sunt cinci familii care redefinesc suferinţa, sărăcia, deznădejdea. Sunt cinci familii care anulează multe dintre pseudo-viziunile noastre asupra vieţii. Sunt câteva poveşti de viaţă în care lumina şi nuanţele de roz nu prea şi-au făcut loc.

Dacă cred în şansele de reuşită ale campaniei iniţiate de CTV? Categoric! Refuz să cred că inimile noastre sunt atât de reci cât să nu ne mai permită să ne pese. Refuz să cred că am devenit într-atât de preocupaţi de cultul propriilor noastre personalităţi încât să nu mai auzim cuvinte timide, aproape şoptite, dar care vin, în definitiv, din disperare.

Cred, însă, că dincolo de toate meschinăriile clipei, de problemele inerente de zi cu zi, de toate dezamăgirile noastre mai mult sau mai puţin previzibile, de dorurile de ieri, de azi şi de mâine, în inimile noastre se pot înălţa case. Iar în ele pot locui oameni, dacă îi lăsăm.

De-aia scriu despre asta. Pentru că, asemenea acestor copii, şi eu mai cred în Moş Crăciun. Deşi am suficienţi ani cât să ador povestea, aleg în continuare să-l aştept, ca să îmi dea cheia de la inimile voastre.

P.S.: Orice ajutor, orice donaţie din partea voastră înseamnă un vis devenit realitate pentru aceste familii. Pentru că i-aţi lăsat la voi în suflet. Mulţumesc.

Advertisements

Comments on: "Din inima ta să ridici o casă" (1)

  1. nu credeam sa vad ca romanii sunt umiliti peste tot, chiar si-n tara lor.
    ma intreb cat vor/vom mai indura?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: