"The notes you don't play are as important as the ones you do" – Miles Davis

Statul nu are dreptul…

Statul nu are dreptul de a-şi selecta clienţii. Nu încă

Despre cultura de iarmaroc şi metabolismul unei democraţii deficitare am scris în repetate rânduri, încercând să trec dincolo de atitudinea spectatorului neimplicat, dar îngrozit de lumea în care trăieşte. Lumea aceea în care bebeluşii sunt arşi de vii, lumea aia în care ne arătăm dispuşi să motivăm cu orice chip ignoranţa doar pentru că nu avem ce să punem în locul ei. Aceeaşi lume în care sistemul de sănătate dă impresia unui bolnav în permanenţă conectat la aparate şi unde învăţământul dă, uneori, măsura imensei noastre deficienţe de perspectivă. Lumea în care trăieşti cu senzaţia că instituţiile statului îşi rezervă, paradoxal, dreptul de a-şi selecta clienţii, plătitorii de taxe şi impozite, şi unde cei aleşi prin vot direct de cetăţeni uită, de pe o zi pe alta, că din poziţia pe care o ocupă reprezintă, totuşi, nişte interese publice. Dincolo, desigur, de interesele lor absconse.

La fel, am scris şi despre o serie de meschinării politice, mai mult sau mai puţin previzibile, pentru că încă mai cred că firimiturile astea de realitate se pot contopi, având ca rezultat ceva mai mult decât… sublima revelaţie a eşecului. Politicienii pot fi şi altfel decât mediocri, semidocţi sau corupţi. Primarii pot fi şi altfel decât circari, iar parlamentarii şi altfel decât dezinformaţi, comozi şi aroganţi.

Mă surprind când şi când fiindu-mi scârbă de bălăcirea în trivialitate şi amatorism a instituţiilor publice sau fiindu-mi ruşine de faptul că asist, involuntar, la disocierea valorilor. Acesta este, în mare, contextul în care o iniţiativă de genul proiectului „Alianţa pentru o Românie Curată”, demarat de Societatea Academică din România alături de câteva organizaţii nonguvernamentale şi de mai mulţi ziarişti şi reprezentanţi ai societăţii civile, mi se pare demnă de toată aprecierea. Indiferent de şansele reale de reuşită pe care un astfel de proiect le are sau nu, iniţiativa este lăudabilă fie doar şi prin dezideratele propuse: „Considerăm ca fiind misiunea noastră să construim o alianţă largă care să lucreze pentru acest scop (n.r. – acela ca în România să se stabilească, între stat şi societate, o relaţie bazată pe încredere reciprocă şi respect faţă de lege), prin monitorizarea şi expunerea proastei guvernări, a corupţiei, a risipei banului public, dar şi a promovării guvernării bune şi a celor care o practică”.

Consider că în spectacolul trist şi penibil în care părem să ne fi acomodat cu derizoriul, nefirescul, anormalul, „Alianţa pentru o Românie Curată” poate să fie pasul ăla sănătos spre un început de normalitate. Gestul îndelung aşteptat sau semnalul către un scenariu dacă nu neapărat mai bun, măcar perfectibil. Ştim că actul de guvernare trebuie să fie transparent. La fel cum ştim că guvernul trebuie să fie în slujba cetăţeanului. Dar nu facem nimic pentru ca asta să se întâmple. Pentru că reacţiile noastre civice s-au atrofiat, pentru că e mai confortabil să „nu ne băgăm”, pentru că e mai plăcut să spargem seminţe cu ochii fixaţi în televizoare, aprobând tot soiul de consideraţii aşa zis reacţionare din partea foştilor colaboratori ai Securităţii, a moraliştilor neamului sau a analiştilor răsăriţi peste noapte.

De aceea cred eu că ceea ce se numeşte „Alianţa pentru o Românie Curată” trebuie să-şi găsească susţinători. Fiindcă în România momentului statul nu are încă dreptul să-şi selecteze clienţii.

Advertisements

Comments on: "Statul nu are dreptul…" (1)

  1. da… din pacate despre asta vorbeam cu un vecin… si am ajuns la trista concluzie ca la Romania toti vor sa faca de capu’ lor! Singuri… si binele si raul romanu’ vrea sa-l faca singur frate! Sa fie el The One! Chiar daca ar trece de pragul utopiei Alianta asta nu ar putea fi alcatuita din mai multi membrii care sa-si aduca fiecare aportu’! Nu! Ar fi alcatuita din mai multi sefi! Toti vor dori binele natiunii da sa fie ei sefi! Sa nu cumva sa ajute Romania din postura de subaltern… Asa ca, pana la urma, chiar daca ar fi o idee buna… tot prafu’ s-ar alege…

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

w

Connecting to %s

%d bloggers like this: